Frequently Asked
Questions

Eroziunea dentară reprezintă pierderea de smalț la nivel dentar datorită atacului acid, într- un proces ce nu implică metabolismul bacteriilor prezente în cavitatea orală. Smalțul este un strat dur care învelește și protejează dentina cu terminațiile ei nervoase. Când smalțul este pierdut , dentina de dedesubt este expusă, ceea ce duce la sensibilitate și durere, precum și la o colorație mai galbenă a dinților. Cauzele eroziunii pot fi consumul exagerat de băuturi carbogazoase, vin sau sucuri naturale acide, precum și cauze ce țin de boli gastro-intestinale cu episoade de vomă recurentă sau boli de natură psihologică, cum ar fi anorexia și bulimia. Tratamentul eroziunii constă în acoperirea dinților și refacerea funcției ocluzale pierdute prin lucrări protetice.

Bacteriile aflate într-o placă bacteriană matură degradează zaharurile salivare și alimentare, ducând la un mediu acid localizat, care poate fi cauza sensibilității dentare, chiar în lipsa unor retracții gingivale. Alte cauze ale sensibilității dentare sunt eroziunea dentară, fisurile din smalț și retracțiile gingivale, care expun rădăcina dintelui în mediul bucal.

Fațetele dentare sunt lucrări protetice de minimă grosime , realizate din ceramică, care se aplică pe dinte asemănator unghiilor false. Se indică în discromii dentare, rotații sau înghesuiri ușoare ale dinților , fracturi dentare, cerințe estet- ice deosebite. În cazul fațetelor dentare se șlefuieste o grosime minimă din stratul de smalț al dintelui, asfel încât să nu se îndepărteze tot acest strat. Fațetele se pot realiza atunci când dinții nu au obturații mari; în cazul distrucției mari de structură dentară sau în caz de malpoziții importante se va recurge la alte lucrări protetice.

În general, în momentul aplicării aparatului ortodontic și în momentul activării bracketsurilor, se simte o tensiune la nivelul dinților , care poate fi controlată, dacă e cazul, cu ajutorul analgezicelor. De asemenea, poate exista un discomfort la nivelul părtilor moi, care poate fi controlat prin aplicarea de ceară de protecție pe bracketsuri.

Halena, sau respirația urât mirositoare, poate fi cauzată în principal de câțiva factori: bacteriile din cavitatea orală, uscăciunea mucoasei orale, anumite alimente și vicii (ceapă, usturoi,condimente, cafea, tutun) și unele boli cronice (cum ar fi reflux gastro-esofagian, diabet, boli renale sau hepatice).
Cea mai răspândită cauză a halenei este flora bacteriană din cavitatea orală, care apare în urmatoarele cazuri:
– prezența plăcii bacteriene mature, cauzate de o igiena defectuoasă,
– prezența cariilor, a tartrului, a pungilor parodontale,
– prezența lucrărilor dentare incorect efectuate, care acumulează placă și care impiedică o igiena adecvată,
– prezența infecțiilor orale, nazale și ale gâtului.
Uscăciunea mucoasei orale poate apare la fumători, în cazul consumului anumitor medicamente, a alcoolului sau a excesului de cafeină sau în cazul anumitor boli cronice. Binențeles că acești factori se pot cumula, ducând la apariția unor efecte mai pregnante.

Este recomandat ca pasta de dinți să fie cu fluor și să fie utilizată într-o cantitate cât un bob de mazăre. Tipul de pastă recomandat diferă de la pacient la pacient, în funcție de sensibilitatea dentară, problemele gingivale, vârstă, eroziune dentară etc, dar, în general, tipul de pastă de dinți este un element puțin important în corectitudinea igienei dentare, un loc primordial avându-l în acest sens tehnica de periaj a dinților.

Există mai multe tehnici de periaj, unele fiind indicate în situatii particulare, dar cea mai frecvent utilizată și cea mai eficientă este tehnica Bass modificată. În această tehnică periuța de dinți se pune la baza dintelui, înclinată la un unghi de 45 grade față de suprafața dinților, cu perii îndreptați către gingie. Se fac mișcări de vibrație și de dute-vino, presând ușor perii, astfel încât să intre în sulcusul gingival și spațiile interdentare, iar apoi se efectuează o mișcare verticală de îndepărtare a plăcii bacteriene, dinspre gingie înspre dinte. Se repetă mișcarea de aproximativ 20 de ori pe grupe de cate 3 dinți, după care se trece la următorii dinți. Pe fața linguală a dinților frontali, periuța se pune vertical pe dinți și se fac aceleași mișcări de vibrație și verticale. Pe fețele ocluzale ale dinților (pe care mușcăm) periajul se face prin apăsare ușoară și vibrare, urmată de mișcări de dute-vino pe suprafețele dinților. Periajul pe o arcadă se realizează începând cu partea exterioară, de la stânga la dreapta sau invers, și continuând cu partea interio- ară a arcadei, având grijă să nu omitem nici o suprafață dentară. Ulterior se trece și la perierea celeilalte arcade prin aceleași mișcări sistematice. Periajul dentar corect durează 2-3 minute.
În cazul periuțelor electrice este același lucru, doar că în acest caz mișcarea vibratorie este realizată de către periuța electrică și, datorită mărimii mai mici a capului periuței, mișcarea se efectuează pe 1-2 dinți.

Este important să îndepărtăm factorii care cauzează respirația urât mirositoare, de exemplu: tratând cariile și pungile parodontale, îndepărtând tartrul și lucrările protetice defectuoase, tratând infecțiile și bolile cronice corect, evitând anumite alimente sau vicii, schimbând medicația, apelând la saliva artificială etc.
Pe langă îndepărtarea cauzei, se pot efectua anumite acțiuni care duc la împrospătarea respirației:
– un periaj corect al dinților, în special seara
– periajul limbii și al mucoasei orale
– folosirea aței dentare
– folosirea apei de gură fără alcool
– o hidratare corectă
– o alimentație sănătoasă și regulată, distribuită echilibrat de-a lungul zilei.

Albirea dentară se efectuează cu geluri profesionale, care nu afectează negativ smalțul dinților. În timpul și în urma tratamentului de albire poate apare o sensibilitate tranzitorie la nivelul dinților, care se poate trata prin geluri desen- sibilizante.

Fațetele se pot realiza atunci când dinții nu au obturații mari; în cazul distrucției mari de structură dentară sau în caz de malpoziții importante se va recurge la alte lucrări protetice.

Onlay-ul este o lucrare protetică, realizată în laboratorul de tehnică dentară, care înlocuiește structura lipsă a dintelui. Se indică atunci când lipsește o cantitate de structură dentară suficient de mare încât nu mai este posibilă obturația dentară, dar există suficientă rezistență dentară încât să nu fie necesar o coroana de acoperire. Este o lucrare protet- ică care necesită o șlefuire a dintelui mai redusă decât în cazul coroanelor dentare, păstrând astfel pe termen lung o cantitate cât mai mare a structurilor dure dentare. În funcție de forma și mărimea cavității rămase în urma îndepărtă- rii țesutului carios, în funcție de vitalitatea dintelui, în funcție de grosimea pereților de smalț rămași și de forțele ocluzale care există, medicul va alege dacă va realiza onlay, inlay sau overlay.

Tratamentul de canal, numit și pulpectomie, e necesar a fi realizat atunci când:
– este afectată pulpa dentară în urma evoluției cariei dentare. Când caria dentară este profundă , bacteriile și toxinele acestora produc inflamația pulpei dentare, care se manifestă prin dureri spontane sau cauzate de rece/cald, dulce, masticație. Aceasta inflamație este, de cele mai multe ori, ireversibilă și nu poate fi tratată prin medicamente, ci doar prin tratament endodontic.
– există traumatisme recente sau în antecedente , care au dus la afectarea pulpei dentare
– există un motiv teraupetic, cum ar fi realizarea de lucrări dentare în cazul dinților migrați
– există o parodontită apicală (infecție la nivelul vârfului rădăcinii dentare), cauzată de necroză/moarte pulpară. Necroza pulpară este asimptomatică (dintele nu doare) și poate apare în urma unei obturații profunde, în urma unui traumatism, în urma unor tehnici greșite de tratament dentar sau în urma unor forțe ocluzale neechilibrate.
– există un tratament de canal anterior, incorect efectuat, care a dus la apariția unei patologii apicale.

Intervenția de aplicare a implantului nu este dureroasă, ea se realizează sub anestezie. După intervenție, în funcție de particularitățile cazului, pacientul poate simți durere de diferite intensități, care este gestionată cu ajutorul calmantelor.

Vă puteți prezenta la medicul ortodont în urma unei recomandări din partea medicului dentist sau atunci când aveți nemulțumiri legate de înghesuirile dentare sau de poziția inestetică a dinților. Nu există o limită de vârstă pentru purtarea aparatelor ortodontice, aceasta însemnând că pot fi purtate și în copilărie și la vârsta adultă. Medicul ortodont folosește aparate fixe și mobile pentru a corecta poziția dinților și poziția maxilarelor unul față de celalalt. Aparatele ortodontice folosesc forțe constante, bine dozate, pentru a deplasa dinții în osul maxilar.

În cazul copiilor, se recomandă prima vizita la un ortodont în jurul vârstei de 7 ani, aceasta nefiind totuși o regulă. Dacă există îngrijorări ale părinților sau obiceiuri vicioase (suptul degetului, al suzetei, interpunerea limbii etc) este indicată vizita la ortodont și mai repede de 7 ani. În general, anomaliile dento-maxilare se moștenesc de la părinți, dar există situații când cariile complicate ale dinților temporari sau pierderea lor poate perturba erupția sau poziția dinților permanenți. În cazul copiilor, marele avantaj este că se poate modifica și dezvoltarea osoasă prin aparate ortodontice, nu doar malpoziția dinților, ceea ce la vârsta adultă nu se mai poate realiza.

În cazul aparatelor fixe, tratamentul durează în general 1,5-2 ani, la cele mobilizabile timpul variind de la 6 luni la 2 ani. Totuși, acest timp poate fi mai lung sau mai scurt, în funcție de caz. În aceasta perioadă, se va activa lunar aparat- ul ortodontic, astfel încât forțele exercitate de aparat să fie constante și dinții să poată fi deplasați.

În general, în momentul aplicării aparatului ortodontic și în momentul activării bracketsurilor, se simte o tensiune la nivelul dinților , care poate fi controlată, dacă e cazul, cu ajutorul analgezicelor. De asemenea, poate exista un discomfort la nivelul părtilor moi, care poate fi controlat prin aplicarea de ceară de protecție pe bracketsuri.

Tratamentele la dinții temporari sunt foarte importante, pentru că pierderea sau carierea dinților de lapte cauzeaza complicații ale erupției dinților definitivi. Cariile netratate la copii duc la apariția durerilor, a masticației și alimentației deficitare, la probleme fonetice sau la pierderea dinților temporari, care aduce dupa sine migrări dentare ulterioare, cu ingustarea spațiilor destinate dinților definitivi.

Vă recomandăm să aduceți copilul la cabinetul nostru, pentru prima lui vizită dentară, în jurul vârstei de 3 ani, pentru ca el să se familiarizeze cu cabinetul. La aceasta ședință, medicul va examina dinții temporari ai copilului (in jurul varstei de 2,5 ani se incheie eruptia dintilor de lapte), va crea o relație de încredere, astfel încât micului pacient să nu îi fie teamă de stomatolog și să vină cu plăcere atunci când vor fi probleme. În această ședință se explică și periajul corect al dinților, se pot face evidențieri de placa dentară, asfel incât copilul să își dea seama unde nu se spală corect pe dinți, se explică ce înseamnă o alimentație corectă și se comunică ”secretele” pentru a avea o dantură sănătoasă. Copilul este familiarizat treptat cu mediul cabinetului, cu instrumentele stomatologice, apoi se trece la realizarea unui periaj dentar, a unor sigilări, toate acestea fiind făcute în scopul evitării unei experiențe neplăcute ce poate avea loc atunci când copilul vine la prima vizită cu durere și medicul e nevoit să realizeze tratamente mai complexe.

Există cazuri când molarii de minte/molarii 3 erup pe arcada și nu crează probleme. În aceste cazuri molarii de minte sunt la fel de funcționali ca oricare alți dinți. Totuși există multe situații cand molarii de minte nu au loc pe arcadă și erup parțial sau deloc pe arcadă. Ei pot crea crea probleme de înghesuiri dentare la ceielalți dinți de pe arcadă, pot duce la inflamații dureroase ale gingiei (pericoronarite), pot duce la favorizarea cariei sau a pungilor parodontale la nivelul molarilor de 12 ani, pot dezvolta complicații ale cariei și procese supurative grave la nivel osos, pot dezvolta chiste benigne sau tumori. Datorită acestor complicații, molarii de minte se indică a fi extrași în aceste cazuri.